Muzeu

Casa Memorială „Amza Pellea” din orașul Băilești a fost deschisă publicului larg în data de 7 aprilie 2024. Clădirea, construită în anul 1908 în stil neo-baroc, a fost renovată cu sprijinul Consiliului Județean Dolj. A fost amenajată o expoziție în memoria marelei actor Amza Pellea, cu obiecte donate de către fiica acestuia, actrița Oana Pellea. Una dintre săli este dedicată omului - Amza Pellea. Aici sunt expuse fotografii de familie, certificatul de botez, obiecte personale, cum ar fi inelul din aur cu diamant, ceasul de buzunar din argint, ochelari de soare, pipe. De asemenea, vizitatorii pot admira o panoplie cu arme-recuzită, folosite de Amza Pellea în filme precum „Dacii” sau „Mihai Viteazul”. Între exponate se remarcă premiul obținut de Amza Pellea la Festivalul Internațional de Film de la Moscova, pentru interpretarea din filmul „Osânda”, medalia „Jubileul promoției de aur a teatrului românesc 1956-2006” și Clacheta de Aur acordată post mortem lui Amza Pellea de Uniunea Autorilor și Realizatorilor de Film din România, în anul 1998.  Cea de-a doua sală este dedicată actorului - Amza Pellea, iar aici sunt expuse afișe de filme precum: „Nea Mărin miliardar”, „Atunci i-am condamnat pe toți la moarte”, „Mihai Viteazul”, „Puterea și adevărul”, prima pălărie a lui „Nea Mărin”, fotografii și documente care ilustrează bogata activitate artistică a marelui actor. 

În curtea din strada Mihail Kogălniceanu, nr. 9, lângă sediul central al Bibliotecii Județene „Alexandru și Aristia Aman", se află o clădire mai mică, dar nu mai puțin încărcată de istorie și sens. Este vorba despre Casa Memorială „Elena Farago”, cea mai veche casă memorială din Craiova. Cei doi mecena ai Craiovei – soții Alexandru și Aristia Aman - au lăsat-o, prin testament, să servească drept „locuință personalului în serviciul bibliotecii și al muzeului". În această clădire a locuit poeta Elena Farago de la numirea sa ca director al Fundației Alexandru și Aristia Aman, la 1 septembrie 1921, și până la nașterea ei în cer, în ianuarie 1954. Prin natura evenimentelor organizate sau găzduite, actuala casă memorială a avut în trecut alura unui veritabil salon cultural, un loc de întâlnire destinat oamenilor de litere. Casa Memorială „Elena Farago” găzduiește o expoziţie permanentă care cuprinde 396 exponate: piese de mobilier, obiecte personale, cărţi şi reviste, dar și sute de documente originale, fotocopii, fotografii de familie și corespondenţă. Este vizitată anual de mii de copii și tineri, precum și de persoane interesate de opera și activitatea Elenei Farago.

Constantin Brâncuși este omagiat într-un fel unic la Craiova. „Oul” imens de sticlă ridicat în curtea Muzeului de Artă din Craiova reprezintă o construcție fără egal în lumea artistică și arhitecturală, o adevărată atracție pentru pasionații operei lui Brâncuși, pentru cei fascinați de arta modernă, cât și pentru cei care vânează obiective spectaculoase. Arhitectul prismei de sticlă este renumitul Dorin Ștefan. Acesta a dorit să realizeze un proiect fără precedent, o lucrare aflată la limita dintre sculptură și arhitectură îndrăzneață. Dorin Ștefan a fost inspirat de o schiță făcută de marele Constantin Brâncuși pentru „Templul Meditației”, un monument pe care îl proiectase la solicitarea unui maharajah ce dorea construirea unui mausoleu închinat amintirii soției sale. De altfel, forma oului se regăsește în multe dintre operele celebrului sculptor. Ideea construirii unui centru dedicat lui Brâncuși a fost asumată de Consiliul Județean Dolj, iar proiectul unic al construcției de sticlă a devenit astfel realitate. Prisma, înaltă de 12 metri, este alcătuită din lamele și stâlpi de sticlă ce cântăresc peste 200 de tone. Sub volumul de sticlă se află un pavilion subteran multifuncțional, din interiorul căruia se face accesul în interiorul „oului”, cu un lift ce oferă perspectiva unei alte opere celebre ale lui Brâncuși, Măiastra. Cele două structuri suprapuse, galeria și semnalul de sticlă, formează  un obiectiv cultural interactiv complet și complex: Centrul Internațional “Constantin Brâncuși”.  În interiorul pavilionului se regasesc spații de expunere, dar și zone ce pot găzdui conferințe și spectacole. În centrul conceptului de expunere stau viața și operele marelui sculptor, iar modalitatea de prezentare este una interactivă. Centrul Internațional Constantin Brâncuși a fost inaugurat în septembrie 2022, oferind Craiovei un produs turistic de interes internațional. Vizitatorii au posibilitatea de a vedea atât expozițiile atractive și interactive ale centrului, cât și Palatul Jean Mihail, construcție ce datează din 1907 și care găzduiește Muzeul de Artă. Printre exponatele valoroase ale muzeului se află și șase opere brâncușiene: Domnișoara Pogany, Orgoliu, Sărutul, Tors, Cap de copil și Vitellius. 

Muzeul Cărții și Exilului Românesc se constituie într-un proiect de anvergură unic, al cărui scop bine definit este  reîntregirea culturii românești cu tezaurul cultural realizat în afara țării, începând cu anii exilului românesc postbelic până în prezent. În patrimoniul acestuia se regăsesc aproape  40 de colecții extrem de valoroase prin prisma conținutului pe care îl furnizează: Colecția „Academician Basarab Nicolescu”; Colecția „Leonid Mămăligă”; Colecția „Arhiva «Cenaclului de la Neuilly»”; Colecția „Arhiva «Asociației Hyperion»”; Colecția „Mircea Milcovitch și Maria Mesterou”; Colecția „Andrei Șerban”; Colecția „Paul Barbăneagră”; Colecția „Corneliu Șerban Popa”; Colecția „Vintilă Horia”; Colecția „Cicerone Poghirc”; Colecția „Andrei Codrescu”; Donația „Carmen Firan și Andrei Sângeorzan”;  Colecția „Victor Cupșa”; Donația „Constantza Buzdugan”; Colecția „Bujor Nedelcovici”; Colecția „Cezar Vasiliu”; Donația „Valeriu Veliman”; Colecția „Mircea Eliade”; Colecția „Emil Cioran”; Colecția „Ileana și Romulus Vulpescu”; Donația „Șerban Viorel și Rodica Stănoiu”; Colecția „Academician Dan Berindei”; Colecția „Academician Dinu C. Giurescu”; Donația „Academician Ștefan Ștefănescu”; Donația „Institutul Român/ Biblioteca Română din Freiburg”; Colecția George Banu”; Colecția „Dumitru Milcoveanu”; Colecția „Octav Calleya”; Donația „Horia-Dinu Nicolaescu”; Colecția „Nicolas Adam”; Donația „Ion Deaconescu”; Colecția „Aurora Cornu”; Colecția „Miron Kiropol”; Colecția „Grigore Arbore”; Colecția „Theodor Damian”; Colecția „George Roca”; Colecția „Academia Româno-Americană de Arte și Științe”;   Colecția „Memoria exilului românesc la Televiziunea Română”. Proiectul a luat naștere din necesitatea generării unei viziuni de ansamblu asupra creațiilor spirituale românești, realizate dincolo de hotarele țării în vremea regimului comunist. Unicitatea fondurilor din Muzeu este dată de remarcabila lor diversitate, ușor de observat, mai ales prin prisma domeniilor reprezentate, de la științele umaniste și sociale, teologie și muzică, până la artele spectacolului și cele vizuale, dar și a tipurilor de materiale ce compun fiecare colecție în parte. Vizitând rând pe rând exponatele din muzeu pot fi observate  dedicațiile olografe din cărțile prețioase, manuscrisele și documentele originale din bibliotecile personalităților reprezentate în Muzeu, mii de file de corespondență purtată de scriitori celebri din exil și dezvăluite în premieră publicului din România, dar și unicate de artă vizuală din pictură, sculptură, desen sau gravură. Arhivele aflate în patrimoniul muzeal reprezintă o mărturie solidă, o frescă documentară a activității culturale, științifice și artistice întreprinse de personalități ale exilului românesc, precum și un neprețuit instrument de cercetare pentru toți cei preocupați de creațiile și memoria oamenilor de cultură, stabiliți pe întreg mapamondul în răstimpul monopolizat de comunismul românesc.  Eforturile muzeului vizează așadar, popularizarea operelor semnate de nume sonore ale exilului românesc  care, până în prezent, au circulat aproape o jumătate de secol doar în afara granițelor țării, doar o mică parte fiind editate și traduse în limba română. 

Construit între 1898 și 1907, în mijlocul unui oraș cuprins de febra înnoirilor de la începutul secolului XX, Palatul Mihail se detașează prin detaliile de execuție, ce au distincția unei bijuterii migălos meșteșugite. Sunt reflectate astfel pretențiile și statutul social ale unuia dintre cei mai bogați oameni ai vremii, precum și ambiția și spiritul de concurență care l-au ajutat să facă avere. Astfel că, dacă Ghe. Grigore Cantacuzino, supranumit ”Nababul”, în București și consilierul regal Vălimărescu, pe aceeași stradă, încredințaseră construcția caselor lor faimosului arhitect Albert Galleron, ce proiectase, printre alte edificii importante din Regat, Ateneul Român, Constantin Mihail, nu s-a lăsat mai prejos. A apelat la un alt nume celebru în epocă: Paul Gottereau, arhitectul Casei Regale și autorul Palatului Regal, al Palatului Fundației Universitare ”Carol I”, al Palatului CEC, ș.a. Reflectând tendința dominantă a vremii, aceea a unui eclectism ce îmbina cu succes rigoarea academismului francez cu elemente de baroc târziu, planul construcției prezintă multe similarități cu cel al Palatului Cheverny de pe Valea Loarei, recunoscut ca exemplu de echilibru și eleganță arhitectonică. Detaliile exteriorului, precum ornamentele de pe fațadă, ancadramentele ferestrelor și feroneria balcoanelor, pregătesc ochiul privitorului pentru interiorul cu adevărat grandios. În holul de onoare, în saloanele de primire, precum și în cel de muzică, în sufragerii, dar și în toate celelalte spații, fără destinații mondene, materialele de construcție erau de cea mai bună calitate: marmură de Carrara, cristal de Murano, oglinzi venețiene, feronerie decorativă, mătase de Lyon, stucaturi aurite, piese de mobilier și obiecte de artă, procurate în bună parte de la Viena, prin intermediul bogatei familii Dumba, cu care Constantin Mihail se înrudea de aproape. Dar nu numai aceste etaloane ale luxului impresionează. Trebuie amintite luminatoarele și ferestrele largi, proiectate pentru a oferi spațiului multă lumină naturală, precum și dotările tehnice ce țin de confortul locuinței, excepționale pentru acea perioadă, printre care curentul electric și încălzirea centrală de ”tip roman”, cu conducte amplasate în pereți și podea. Palatul numără 29 de camere (plus depedințe) dintre care cea mai spectaculoasă este Sala Oglinzilor. Inaugurat în 1909 de către cei doi fii, Nicolae și Jean, întrucât Constantin Mihail murise cu un an înainte, Palatul și-a început misiunea de reprezentare, pentru care fusese destinat încă de la început. Jean Mihail era cultivat și avea vederi largi. Studiase Dreptul la Paris, dorind să se dedice unei cariere politice. Fiind un membru marcant al înaltei societăți și făcând parte din cercul restâns al Curții, găzduiește Familia Regală la palat în 1913, cu prilejul inaugurării monumentului ”Asta-i muzica ce-mi place”, intitulat astfel după replica lui Carol I, la auzul loviturilor de tun cu care a debutat Războiul de Independență din 1877. Monumentul a fost distrus imediat după venirea la putere a comuniștilor. Doi ani mai târziu, tot la palat, sunt primiți Regele Ferdinand și Principesa Maria, care împreună cu generalul Averescu făceau o vizită Spitalului Militar din Craiova. În 1936, Jean Mihail, ultimul descendent al familiei, moare, lăsând prin testament întreaga sa avere statului român. Și era vorba de o avere impresionantă, având în vedere că, în perioada crizei economice din 1929-1933 el a girat cu ea o parte din imprumuturile contractate de statul român la bănci din străinătate. Gestul său reflectă un înalt simț civic și un patriotism de cea mai nobilă factură, astfel încât edificiul a rămas în conștiința publică sub numele de Palatul Jean Mihail. La începutul Celui de Al Doilea Război Mondial, când România a adăpostit cu generozitate refugiați polonezi, la palat au fost găzduiți președintele Poloniei, Ignacy Moscicki, împreună cu familia sa și mareșalul Edward Rydz-Śmigly, comandantul-șef al forțelor armate poloneze. Tot aici, în 1940, s-a semnat între România și Bulgaria, Tratatul de la Craiova, privind cedarea Cadrilaterului. Palatul a fost deschis pentru prima oară publicului între 24 și 31 octombrie 1943, cu prilejul ”Săptămânii Olteniei”, eveniment aflat sub patronajul Fundației Culturale Regale și cu prilejul căruia au fost expuse pentru prima dată la Craiova, câteva dintre operele lui Constantin Brâncuși (Cap de băiat, Cap de fată și Sărutul) Între 1945 și 1950, Palatul a devenit sediul ARLUS (Asociația Română pentru Strângerea Legăturilor cu Uniunea Sovietică), apoi al Comitetului Regional al PMR din Oltenia, al cărui secretar era Nicolae Ceaușescu (probabil motive de ordin sentimental l-au determinat ulterior pe acesta, după ce devenise Secretar General al PCR și Președinte RSR, să decidă păstrarea și restaurarea imobilului, după ce fusese grav afectat în timpul cutremurului din 1977). Din 1954, ca urmare a deciziei de înființare a unei colecții de artă, clădirea a fost transferată în patrimoniul Sfatului Popular Orășenesc, devenind sediu al Muzeului de Artă din Craiova. A fost mutată aici o parte din Pinacoteca ”Alexandru și Aristia Aman”, cuprinzând pe lângă bibliotecă, piese de mobilier și tablouri de școală olandeză, flamandă, italiană și franceză din perioada sec. XVII-XiX, pictură și grafică de Theodor Aman, artă decorativă românească și străină. Patrimoniul acesteia se îmbunătățise în perioada interbelică prin achiziții făcute de primăria orașului și prin donațiile făcute de marile familii boierești din Craiova: Mihail, Romanescu, Cornetti, Glogoveanu, ș.a. Achizițiile au continuat în perioada postbelică și au fost efectuate transferuri de la Muzeul Național de Artă și din fondurile centrale ale statului. În prezent, patrimoniul Muzeului este constituit din peste 8000 de lucrări de artă europeană și românească. Sunt cuprinse cele mai ilustre nume ale picturii și sculpturii românești: Theodor Aman, Nicolae Grigorescu, Nicolae Tonitza, Ștefan Luchian, Gheorghe Petrașcu, Theodor Pallady, Eustațiu Stoenescu, Ion Țuculescu, Gheorge Anghel, Dimitrie Paciurea. Cele mai valoroase dintre piesele deținute de muzeu sunt șase dintre lucrările titanului artei moderne universale, Constantin Brâncuși: Vitellius, Cap de fată, Cap de băiat, Fragment de tors, Domnișoara Pogany și Sărutul.

Expoziţia "Henri Coandă" funcţionează în vechea clădire a primăriei, organizată de Asociaţia Română de Propagandă şi Istoria Aeronauticii-Filiala Craiova. Aici, există două săli dedicate memoriei marelui savant, unde sunt expuse materiale legate de copilăria sa, care s-a petrecut, în parte, la Perişor. În faţa muzeului a fost amplasat un bust din bronz al lui Henri Coandă. Tot în curtea muzeului a fost amplasat şi un avion IAR - 93, unul dintre primele aparate româneşti la realizarea căruia a contribuit savantul român. Muzeul prezintă într-o încăpere diverse bunuri culturale etnografice. Se poate vizita la cerere. Sursa: ghidulmuzeelor.cimec.ro

Casa Băniei, monument de arhitectură medievală şi cea mai veche construcţie civilă din Craiova, a fost zidită la sfârşitul secolului al XV-lea de boierii Craioveşti, iar în anul 1699 a fost reconstruită de domnitorul martir, Constantin Brâncoveanu. Din construcţia iniţială a Craioveştilor se mai păstrează doar o parte a pivniţelor. În vâltoarea istoriei, vechea ctitorie a fost incendiată de nenumărate ori, a trecut în stăpâniri şi administrări diferite şi a "suferit", după nevoi, transformări, adaosuri şi suprimări arhitecturale. Astfel, în perioada 1718 - 1739, Casa Băniei devine sediul administraţiei austriece, care o fortifică pentru apărare. În 1750, clădirea este cedată de domnitorul Grigore Ghica Episcopiei Râmnicului. Din 1850, clădirea devine sediu pentru diverse instituţii ale oraşului: Tribunalul Craiovei, Liceul Fraţii Buzeşti, Seminarul local, Arhivele Statului. Din anul 1933, clădirea va adăposti Muzeul Olteniei până în 1948, când trece în folosinţa Mitropoliei Olteniei. Din anul 1966, vechiul monument de arhitectură brâncovenească găzduieşte Secţia de Etnografie a Muzeului Olteniei. Sectia de Etnografie organizează: expoziţii pemanente şi temporare cuprinzând valori documentar-etnografice, de artă tradiţională şi contemporană din patrimoniul propriu sau aparţinând altor instituţii; sesiuni de comunicări, simpozioane, întâlniri cu specialişti în domeniu, lansări de carte, proiecţii de filme etnografice şi alte acţiuni para şi metamuzeale. Secţia de Etnografie oferă publicului: informaţii de specialitate, bibliografii asupra modelelor si valorilor culturii si artelor traditionale; publicaţii de specialitate editate de muzeu cu specific etno-folcloric, printre care anuarul Oltenia, Studii şi comunicări, Etnografie, precum şi alte materiale de popularizare: pliante informative, ghiduri, vederi etc.; obiecte de arta traditionala contemporana (ceramica, icoane, tesaturi, oua incondeiate, instrumente muzica etc.) si obiecte de arta traditonala, spre vanzare, prin magazinul "La carul cu oale".

Scurt istoric al Secţiei de Istorie-Arheologie a Muzeului Olteniei În secolele XVII-XIX în spaţiul în care se găseşte în momentul de faţă clădirea secţiei de Istorie-Arheologie a Muzeului Olteniei exista un izvor de la care se aprovizionau sacagii cu apă potabilă şi pe care o distribuiau contra cost în zona istorică a Craiovei. Terenul aparţinea Bisericii Maica Precistă din Dud, astăzi Madona Dudu. Tot pe acest teren se afla o parte dintr-un codru străvechi, din care se mai păstrează o mică porţiune, în actualul parc Mihai Bravu. Spaţiul aparţinea şi mahalalei Brânduşa, de care era despărţit printr-un pârâu, ce făcea legătura între pârâul din Valea Vlăicii şi unul din braţele Jiului de altă dată. În faţa actualei clădiri era un podeţ de lemn care făcea legătura cu mahalaua Dorobănţia unde locuiau dorobanţii, cei care apărau ordinea în Craiova şi aveau şi atribuţii militare. La sfârşitul sec. al XIX-lea în condiţiile donaţiei făcute fundaţiei Madona Dudu de un oarecare Preda s-a pus problema construirii unui ospiciu de către municipalitate. În aceste condiţii proiectul viitoarei clădiri cuprindea o curte interioară închisă şi ferestrele zăbrelite la o înălţime mai mare decât la clădirile obişnuite. Conducerea oraşului Craiova, care primise prin donaţie acest teren, a socotit că amplasarea unui asemenea spital este neadecvată, fiind prea aproape de centrul oraşului. Ca atare, noua clădire a spitalului s-a construit în afara Craiovei pe atunci. Cu fonduri de la Ministerul Învăţământului şi Cultelor, precum şi de la Primăria Craiovei, la începutul secolului XX a început construcţia actualului sediu. Construcţia clădirii secţiei de Istorie şi Arheologie a Muzeului Olteniei, după planurile arhitectului Fr. Billek, a fost încheiată în anul 1906 şi inaugurată în toamna aceluiaşi an, cu prilejul jubileului a 40 de ani de domnie a Regelui Carol I, având ca funcţionalitate o şcoală primară de băieţi şi de fete. În acest spaţiu au fost adăpostiţi mulţi copii orfani care învăţau şi o meserie. Cu fondurile proprii obţinute prin diverse mijloace: obiecte de artizanat lucrate de elevi şi vândute de Comitetul Doamnelor Craiovene la marile sărbători de peste an, se asigura hrana multor elevi săraci, totul patronat de preoţii slujitori ai Bisericii Madona Dudu. În noiembrie 1940 clădirea a fost grav afectată de cutremurul de atunci, activitatea şcolară fiind transferată pentru o perioadă până la reconsolidarea clădirii. În anul 1948 au fost desfiinţate de către regimul comunist fundaţiile religioase şi şcolile particulare. Prin urmare, la intervenţia directă a viitorului academician C.S. Nicolăescu-Plopşor şi a colegului său de şcoală – Ştefan Voitec, pe atunci ministru al învăţământului, clădirea a fost acordată Muzeului Olteniei. Aici au figurat iniţial pentru un timp şi Arhivele Statului şi toate muzeele din Craiova. Foto: Cătălin Vânturici

Istoricul secţiei Inaugurată la 2 decembrie 1923 sub denumirea de "Muzeul de Istorie Naturală al Craiovei", de către membrii Cercului Ştiinţific Craiovean condus de profesorul de ştiinţe naturale Marin Demetrescu, a devenit secţie a Muzeului Regional al Olteniei, în anul 1928. La 13 mai 1928 s-a hotarât ca Muzeul de Istorie Naturală al Craiovei care, în anul 1927 a primit spre administrare şi colecţiile Muzeului de Etnografie şi Antichităţi al judeţului Dolj, să-şi "mărginească aria de explorare la ţinutul oltean" (Vincenz, 1928) şi să funcţioneze sub denumirea de Muzeul Regional al Olteniei, sub conducerea profesorului Marin Demetrescu. Secţia de Ştiinţele Naturii a funcţionat iniţial în clădirea Prefecturii; între anii 1934 - 1948 s-a mutat în actualul sediu al Secţiei de Etnografie, iar între anii 1949 - 1975 a funcţionat în actualul sediu al Secţiei de Arheologie - Istorie. În această perioadă, patrimoniul Secţiei de Ştiinţele Naturii a fost dat spre vizitare publicului sub diferite forme de expunere pâna în anul 1963, când s-a dat în circuit expozitia de bază, amenajată la parterul clădirii din strada Madona Dudu nr. 44, realizată după un proiect tematic întocmit de profesorul dr. Ioan Firu. Această expoziţie a fost desfiinţată în anul 1975 pentru extinderea expoziţiei de bază a Secţiei de Istorie - Arheologie. Între anii 1975 - 1986, din lipsa unui spaţiu adecvat, activitatea expoziţională a Secţiei de Ştiinţele Naturii a încetat, continuând activitatea de completare şi diversificare, evidenta şi valorificare ştiinţifică a patrimoniului. Noua campanie expozitională a început la 13 martie 1986, la parterul clădirii din strada Popa Sapca nr. 8 unde funcţioneaza şi în prezent, când au fost date în circuit de vizitare două expoziţii temporare: "Fluturii - petale zburătoare" si "Din lumea animalelor". Cele două expoziţii, au fost urmate periodic de zeci de expoziţii temporare care au avut darul de a rula valorosul patrimoniu, îmbogăţit şi diversificat de-a lungul anilor cu piese muzeale rezultate în urma activităţii de cercetare a muzeografilor. Anual au fost realizate cel puţin patru expoziţii temporare la sediul Secţiei, unele dintre ele fiind itinerate la alte muzee din ţară (Drobeta Turnu Severin, Timişoara, Târgu Mureş, Brăila, Curtea de Argeş, Suceava, Bacău, Bârlad, Bistriţa Năsăud etc). La 18 septembrie 2008, s-a vernisat expoziţia de bază de la etajul I, amenajată în urma implementării proiectului "Creşterea atractivităţii turistice a municipiului Craiova şi a judeţului Dolj prin amenajarea expoziţiei de bază de la etajul I - Secţia de Ştiinţele Naturii a Muzeului Olteniei Craiova", depus la 16 decembrie 2002, în cadrul Programului PHARE 2001 Coeziune Economica si Sociala - Schema de finanţare nerambursabilă pentru proiecte de infrastructură mica, de către C.J. Dolj, în parteneriat cu Muzeul Olteniei - Secţia de Ştiinţele Naturii (foto 1-3). La 22 februarie 2012 a fost introdusă în circuitul expoziţional şi expoziţia de bază de paleontologie “Oltenia – Terra fossilis”, amenajată la parterul imobilului din str. Popa Şapcă nr. 8. De asemenea, în același an s-a finalizat amenajarea spațiului expozițional al secției prin realizarea expoziției permanente Universul și Sistemul nostru Solar, vernisată la 4 decembrie, prilej cu care s-a inaugurat Planetarium, în cele două săli de la etajul II al imobilului. Foto: Bogdan Dănescu

Palatul Marincu adăpostește Muzeul de Artă si Etnografie din Calafat. A fost construit între anii 1905-1907 de către Ştefan Marincu, în amintirea fiicei sale Marioara Marincu după planurile arhitectului Paul Gottereau, iar lucrările au fost supravegheate de arhitectul Constantin Rogalski. Decoratiunile exterioare și interioare, au fost realizate de inginerul constructor Pietro Adotti. Ca stil arhitectonic, palatul recent reabilitat (2001-2002) aparține neo-clasicismului francez cu accente de baroc și roccoco și cu influențe ale arhitecturii românești de la începutul secolului al XX-lea. Edificiul a fost introdus în Patrimoniul Național, pe Lista Monumentelor Istorice, în anul 2003. Adăposteşte colecţii şi lucrări ale unor mari artişti plastici români, pânze de Nicolae Grigorescu, Henri Catargi sau Theodor Pallady și sculpturi de Ion Irimescu, Nicu Enea, George Demetrescu Mirea. În colecția de artă populară a muzeului sunt incluse obiecte de port, chilimuri, împletituri, unelte și obiecte de uz casnic. În septembrie 2012 s-a inaugurat și o secție de istorie a Calafatului, realizată cu sprijinul important al familiei Florentza și Ilie Marincu, descendenți ai familiei care a ctitorit acest palat, și care a mai făcut importante donații muzeului, între care pianul de concert și candelabrul din Marea Sală a Oglinzilor. Sursa: www.monumenteoltenia.ro Sursa foto: www.monumenteoltenia.ro