Castele, conace, cule

Ansamblul cuprinde: Conacul, construit 1695-1705, modificat în sec. XIX și Biserica "Sf. Voievozi”, construită la 1774, modificată în 1894. Conacul Brăiloiu, construit de Cornea Brăiloiu în perioada 1695-1705, un monument istoric şi arhitectural de mare valoare. În această clădire a funcţionat Schela de Foraj Melineşti, iar legenda spune că pe sub acest conac ar fi un tunel, dar nimeni nu ştie unde duce. Se mai spune că ajunge direct sub una dintre cele 13 biserici din zona. Clădirea, care a fost construită cu cărămidă cărată din mână în mână de la Brădeşti, urmează să fie predată acum unei moştenitoare. Sursa: www.facebook.com/pg/MonumentePierduteOltenia  Foto: https://www.facebook.com/photo/?fbid=1748995025239330&set=pb.100063565119237.-2207520000

Ansamblul cuprinde conacul boierului Stan Jianu si bisericile Sf. Stefan si Sf. Gheorghe.  Ansamblul curții boierilor Jieni a fost construit intre secolele al XVII-lea si al XVIII-lea.  Din neamul boieresc al Jienilor s-a distins Iancu Jianu, cunoscut haiduc in Oltenia. Foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Ansamblul_cur%C8%9Bii_boierilor_Jieni

Ansamblul conține: Casa Coțofenilor, Biserica „Adormirea Maicii Domnului”, Conac neoromânesc, Casa neoclasica, Parcul, Școala veche. Din punct de vedere istoric, Ansamblul Curţii Coţofenilor şi Casa Coţofenilor datează de la mijlocul secolului al XVIII-lea, fiind incluse pe lista monumentelor istorice în anul 2004. Arhitectura construcţiei aminteşte de cât de impunător era conacul în vremurile apuse. Se pot observa zidurile groase, din cărămidă. În anii 1930, Regina Maria a României a fost oaspete în aceste case. Ansamblul situat pe faleza Jiului este un exemplu de arhitectură rezidenţială din Ţara Românească, remarcabil pentru arhitectura lui, pentru cei două sute de ani de locuire neîntreruptă şi pentru felul în care generaţii la rînd au socotit că trebuie să-l îmbogăţească, punându-şi amprenta pe felul în care acesta s-a păstrat în perioada de pînă la Al Doilea Război Mondial. La sfîrşitul secolului al XIX-lea, moşia se împarte între cele două fiice ale familiei, iar alături de casa veche se ridică o nouă casă, în stil neoromânesc. Casa trebuie să fi fost gata la 1906, an în care arhitecţii peisagişti E. Redont şi E. Pinard sunt angajaţi să proiecteze parcul Curţii de la Coţofeni.  Imaginea şi starea construcţiilor erau excelente, aşa cum mărturisesc, de pildă, fotografiile făcute cu ocazia vizitei Reginei Maria din anii ’30.  În 1949 sau 1951, curtea a trecut în proprietatea Institutului Agronomic din Craiova, apoi a unei unităţi militare, pentru a rămâne până astăzi în „custodia“ administraţiei locale.  Un proiect de restaurare iniţiat de Ministerul Culturii în 1998 nu a fost dus pînă la capăt din lipsa fondurilor. Chiar şi aşa, în starea proastă în care se află, curtea i-a impresionat pe cei care au văzut-o recent. În anii ’70 au fost filmate aici cele mai importante scene din filmul Tănase Scatiu al regizorul Dan Pita. Conacul Cotofenilor din Deal a fost la vremea lui un complex de clădiri bine așezat. Din varful dealului ar fi supravegheat zona ca un cuib de vulturi până departe, spre Craiova. Foto: Monumentalist Sursa: audiotravelguide.ro 

Castelul Fermecat din Craiova se află în cel mai cunoscut şi mai popular parc din oraş, Parcul „Nicolae Romanescu”. Cu toate acestea, faptul că se află într-un loc mai puţin vizibil, fiind ascuns între copaci, a făcut ca el să fie mai puţin cunoscut de turişti, până acum câţiva ani. Castelul Fermecat a fost construit în anul 1905, pentru a masca turnul de apă din parc. A fost construit într-un stil romantic şi era unul dintre locurile de întâlnire al craiovenilor. Castelul este situat în apropierea Podului Suspendat, un alt obiectiv popular din parc. Acesta desparte două dealuri şi se află deasupra unei ape. Foto; Bogdan Dănescu

Conacul Banu Maracine Impunătoarele dealuri ce străjuiesc în partea de est şi de nord-est Cetatea Băniei au fost cunoscute în trecut sub denumirea Plaiul Vulcăneştilor – după numele preoţilor Vulcăneşti, din Pieleşti-Dolj, care aveau concesionate suprafeţe mari de viţă-de-vie, Plaiul Viilor sau Prisaca. În 1966, cadrele didactice de la Facultatea de Horticultură a Universităţii din Craiova au numit această capodoperă viticolă Banu Maracine. Se considera că întâiul român care a văzut ţări şi mări îndepărtate (anul 1328) ar fi fost fiul banului Andrei Mărăcine, oltean neaoş, neastâmpărat, care a dus faima Jiului şi Oltului, a Dunării şi a Carpaţilor, până la malul Senei. Acesta ar fi ajuns la curtea regelui Filip de Valois, în serviciul căruia s-ar fi pus, sprijinindu-l în războiul pe care tocmai îl purta cu englezii. Pentru bravura faptelor sale de vitejie i s-a atribuit nobilul titlu Marchiz de Ronsard, de aici rezultând numele Banu Mărăcine. Staţiunea Didactică Banu Mărăcine este situată în centrul viticol cu acelaşi nume, preţuit pentru renumitele sale vinuri roşii, albe şi aromate, dar şi prin mirificul vinars Roua plaiului, prezentat în 1996, la Salonul Internaţional de Invenţii de la Geneva, unde a fost premiat cu medalia de argint, pentru fineţea şi rafinamentul său, dar şi pentru autenticitatea tehnologiei prin care se obţine. În 1975, a luat fiinţă Staţiunea Didactică Experimentală Craiova, cu formă de organizare asimilată IAS-urilor (ferme şi sectoare), având ca obiect de activitate instruirea practică a studenţilor, desfăşurarea activităţii de cercetare de către cadrele didactice şi implementarea rezultatelor cercetării în producţie. În perioada 1984-1990, prin decopertarea terenului, a fost construită Hruba, una dintre cele mai mari din ţară. Hruba este locul în care se maturează vinurile. Sortimentele de vinuri sunt ţinute în butoaie de stejar. Urmează al doilea subsol al construcţiei: vinoteca. Sala are ceva magic în ea. Aici, sticlele sunt aranjate pe rafturi, în poziţie orizontală. În fiecare an, după recoltare se stabilileşte un număr de sticle, care este adus pentru învechire. Rafturile sunt numerotate pe categorii. Cele mai vechi soiuri datează din 1970. În vinotecă se află 20 de mii de sticle, atât de vin, cât şi de distilate din piersici, dar şi din prune. În cadrul Staţiunii Didactice Banu Mărăcine se află amplasată Vila Mircea şi Remiza, cunoscute în trecut sub numele Vilele Negrescu, fost primar al Craiovei, care a construit în mijlocul viilor un frumos castel, în onoarea fiului său, Mircea. Construcţia aminteşte de faimosul stil brâncovenesc. Lângă castel a construit o cochetă pivniţă pentru vinuri, iar deasupra acesteia, un impunător – prin măreţie şi frumuseţe – foişor, din care poţi admira întregul amfiteatru viticol Banu Mărăcine, care ofera Craiovei o frumuseţe aparte. Vila Mircea şi Remiza au fost complet renovate şi dispun de 4 camere single şi 3 camere duble, fiecare cu baie proprie, sală de conferinţă, sală terasă, cramă şi bucătărie. Pentru informaţii privind închirierea: E-mail ramonagiotoiu@yahoo.com Tel. 0251/411746. Surse: www.monumenteuitate.org www.ucv.ro/campus/puncte_de_atractie/vila_mircea/prezentare.php https://www.facebook.com/pg/MonumentePierduteOltenia/photos/?tab=album&album_id=665373556855520

Conacul Barbu-Druga  Conacul Barbu Drugă este situat în satul port la Dunăre Cetate, el fiind ridicat de Ștefan Barbu Drugă, un moșier local. Acesta, sesizând potențialul amplasamentului, inființează la sfârșitul secolului al XIX-lea portul la Dunăre pentru a facilita comerțul cu cereale din zona Olteniei. Alături de port și de conac, domeniu de la Cetate mai cuprinde parc, moară, diverse anexe.  Conacul a fost ridicat în primă fază în 1875, dar etapa care-l caracterizează este cea de început de secol XX, încadrându-se în stilul Art Deco cu influențe ale vilelor italienești ale momentului edificării. Clădirea este amplasată în mijlocul parcului cu care relaționează printr-o serie de terase descoperite la toate nivelurile, cele de la nivelurile superioare fiind acoperite de pergole realizate din beton armat. Interioarele sunt simple, urmând o distribuție pe două niveluri, un nivel subteran și un nivel de terase la partea superioară, toate conectate printr-o scară interioară. La parter sunt saloanele iar la etaj dormitoarele, relaționând cu terasele deschise.  După 1989, domeniul s-a aflat în proprietatea autorităților locale pentru ca după 2000 să fie retrocedat urmașei familiei Drugă, Joana Grevers, care a reușit transformarea conacului, parcului și a portului într-un port cultural, aici organizându-se evenimente artistice, expoziții etc.  Surse: www.monumenteuitate.org  www.audiotravelguide.ro Foto; https://www.facebook.com/photo/?fbid=2158597584279070&set=pb.100063565119237.-2207520000

Conacul N.N. Popp  Istoria acestui conac incepe in 1907, cand arhitectul Ion D. Berindey a proiectat Conacul din Padea in stil eclectic francez , ca locuinta personala a familiei a bancherului N. N. Popp, agricultor, medaliat cu aur la Expozitia Universala de la Paris in 1900.  Ion D. Berindey (1871–1928) este unul dintre cei mai prolifici şi apreciaţi arhitecţi români din primele trei decenii ale secolului XX. Acesta îşi urmărea lucrările până la ultimul detaliu, nu lăsa nimic la voia întâmplării, imaginaţia şi talentul, preocuparea pentru detaliu, minuţiozitatea fiindu-i caracteristice. Cea mai cunoscută şi apreciată lucrare a sa este Palatul Gheorghe Grigore Cantacuzino situat pe Calea Victoriei, nr. 141 in Bucuresti, a fost proiectat între anii 1898–1903.  Din 1932 de numele Conacului din Padea este legat si cel al scriitorului roman interbelic Alexandru Kirițescu (1888– 1961). Acesta a situat actiunea piesei „Gaițele”, cea mai importanta scriere a sa, in cadrul conacului. Piesa se impune ca o mare comedie de moravuri, scoțand in relief chipul feroce al lumii provinciale.  Conacul a cunoscut o perioada nefasta in timpul comunismului, dar incepand cu 2013 acesta si-a recapatat stralucirea de odinioara dupa finalizarea lucrarilor de restaurare efectuate de Familia Popeci, pastrand stilul impus de Arh. Berindey.  Surse: www.conaculpopeci.ro   www.monumenteuitate.org  Foto: https://www.facebook.com/photo/?fbid=2161896693949159&set=pb.100063565119237.-2207520000

Satul Cernătești, veche vatră de civilizație oltenească, este atestat în documente din 1500. Prima clădire fortificată din această localitate este  construită de către negustorul Dimitrie Cernat încă din 1600. Era o casă întărită, cu două niveluri, pe coasta dealului Obedeanu. La începutul secolului al XVIII-lea, unul din descendenții negustorului Cernat a supraînălțat clădirea cu un etaj, întărind-o ca pe o fortăreață. După 1800, clădirea trece în patrimoniul familiei Cernăteștilor, care a modificat-o. Aceasta a fost consolidate printr-un contrafort masiv din zidărie la colțul dinspre sud-vest. Cula Cernăteștilor a făcut parte dintr-un ansamblu gospodăresc cu conac, dependințe, remize, magazii, grajduri, împrejmuit cu garduri înalte. Acestea, cu trecerea anilor, au fost demolate până la temelie, rămânând doar cula, ca o mărturie a istoriei zbuciumate de pe aceste meleaguri. Cula de la Cernătești, prin vechime, arhitectură și amplasare, este una dintre cele mai interesante. Între anii 1967 și 1969, cula a trecut în patrimoniul statului, ca bun abandonat, ajuns într-o stare de ruină, fiind restaurată de administrația locală și adusă la înfățișarea ei originală. În anul 1972, a fost transformată în muzeu, destinația ei fiind aceea de a găzdui mărturii ale trecutului din acest loc. 

Locul pe care se află Cula Izvoranu - Geblescu din Brabova a fost cândva marginea unei mari păduri seculare de stejar, din care azi n-a mai rămas nimic, vatra ei fiind ocupată de sat. Despre aceste așezări, care se întind de-a lungul pârâului Brabova, documentele spun că inițial ar fi fost construite de fostul caimacam al Olteniei, Constantin Braboveanu. Până la el, oamenii acestor locuri trăiau în case răsfirate pe o mare întindere. În actuala vatră a satului nu erau decât casele câtorva familii, mai înstărite, dintre care cea mai veche, ce s-a perpetuat sute de ani, a fost cea a familiei Izvoranu, ce-și trage numele de la șătrarul Barbu Izvoranu. La începutul secolului al XIX-lea, Constantin Braboveanu ajunsese principalul proprietar al localității, pe care a preluat-o de la vechii boieri Izvoranu. Constantin Braboveanu, interesat probabil să exploateze pădurea și să mărească suprafața cultivabilă, a construit case „în linie” pe valea Brabovei, pe care le-a dat spre folosință atât locuitorilor vechii așezări, cât și unora aduși din alte părți. Satul a luat numele de Brabova (de la Braboveanu) tocmai datorită acestei sistematizări. Printre bunurile preluate de la familia Izvoranu s-a aflat și o culă care făcea parte din ansamblul gospodăresc al boierului. Nu se știe precis când a fost ea construită de Barbu Izvoranu, dar datează, probabil, din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea. Știm însă că, în anul 1802, a fost înălțată cu un etaj de Constantin Braboveanu. Această supraetajare a fost făcută, probabil, ca urmare a întețirii atacurilor cârjaliilor și pazvangiilor care, la 1801, au ars mai multe cule din Oltenia. În anul 1841, moșia Brabova ajunge în stăpânirea lui Radu Geblescu, care o cumpără de la Constantin Braboveanu. De la Radu Geblescu, moșia și cula trec ca moștenire fiului său, Constantin, care, la rândul lui, o dă drept zestre fiicei sale Elvira, cu ocazia căsătoriei ei cu prințul Filip Bibescu, fratele lui Anton Bibescu, care stăpânea podgoriile din Corcova.